Cartofi frantuzesti

Nu aveam parte de astfel de delicatețuri prea des, dar atunci când bunica îi făcea, cartofii franțuzești dispăreau din farfurii într-un timp record. Combinația dintre cartofii fierți în coajă, ouă, cârnați și smântână face ca acest preparat să fie gustos și sățios. Tocmai de aceea bunica pregătea französische Kartoffel doar în perioada rece, în zile de sărbătoare sau când era ea într-o pasă culinară bună.

Cartofii franțuzești sunt un fel principal. Nu îmi mai aduc aminte ce supă ne pregătea Oma pe lângă cartofi, dar cu siguranță era ceva bun, așa cum sunt toate mâncărurile șvăbești.

Galette cu pere, nuci si ghimbir confiat

Cum vine toamna, nu rata o tarta rustica frantuzeasca cu pere, nuci si ghimbir confiat. Nu vei regreta 🙂

Clatite simple

Atunci când mi-e dor de bunica, fac clătite. Ea m-a învățat cum să le pregătesc acum mult timp în urmă. Mi-aduc aminte că am ajuns acasă de la școală (eram la liceu) și mi-era o poftă nebună de clătite. Am rugat-o pe mama, dar ea nu avea nici timp, nici dispozitia necesară de a sta lipită de cratiță. Bunica, fiind prin preajmă, m-a invitat la un curs intensiv de preparare a clătitelor pentru a nu mai fi nevoită niciodată de a mă ruga de alții. Începând cu acel moment doar eu am făcut clătite, eu și bunica, doar că ea avea alt stil.

Bunica niciodată nu punea zahăr în aluat, folosea doar făină, lapte, ouă și apă și cocea niște clătite foarte subțiri, albicioase. De cum se întărea aluatul în tigaie, băga cuțitul pe sub clătită și o întorcea imediat. O mai lăsa un pic pe foc și, gata, următoarea la rând. Le servea cu gem făcut de ea, însă pentru iubitorii de ciocolată, pregătea și borcanul cu Nutella sau Finetti.

Mie, în schimb, îmi plac clătitele ceva mai groase. Dacă bunicii îi ieșeau 50 la număr, eu făceam doar 25 din aceeași cantitate de aluat. Uneori pun zahăr și mirodenii în aluat, alteori doar un praf de sare, după stare. Însă niciodată nu pun scorțișoară, deoarece vor ieși niște clătite tari.

Ardei umpluti cu sos rosu

Nu știu de ce, dar copil fiind nu am iubit deloc ardeii, nici cruzi, nici copți și cu atât mai puțin fierți. Singurul lucru care-mi plăcea la ardeii umpluți era… umplutura. Cred că nici cu sosul nu mă împăcam prea bine, însă acum ce n-aș da pentru a mai gusta măcar o dată din mâinile bunicii gefüllte Paprika mit Tomatensoße.

Știu că fiecare gospodină are rețeta ei, ba chiar și un as sau doi în mânecă pentru reușita preparatului. Însă mai știu că mâncarea, pe care o făcea Oma mea, era foarte simplă, deloc sofisticată, cu ingrediente puține și fără prea multe arome, doar sare și piper.

Cum se servesc ardeii umpluți cu sos de bulion? Cu sau fără smântână (eu nu știu să o fi văzut vreodată pe bunica punând smântână în farfurii, dar am înțeles că în alte familii se procedează în acest mod) și pâine proaspătă.

Tarta frangipane cu prune

A venit, a venit toamnaaa 😀