Category Archives: retete svabesti

Buchteln

Buchteln mit Pflaumenmarmelade, bucte sau buhte cu gem de prune sunt un fel de gogoşele din aluat asemănător cozonacului şi sunt umplute cu gem, de preferat de prune, dar merge orice ai prin şpaiţ la capitolul marmeladă.

În varianta clasică, buhtele se umplu cu magiun de prune şi se servesc ca atare sau cu sos de vanilie. Mie nu mi-s cunoscute decât simple. Oma le făcea foarte rar şi doar în sezonul rece.

Citește în continuare

Compot de mere

Oma iubea compoturile. Preferatul ei era cel de mure, iar cel de prune se afla pe locul doi în clasament. Însă atunci când venea vorba despre compot proaspăt, merele se aflau în topul preferinţelor ei.

Alături de gogoşi, langoşi, clătite sau şmoră, compotul de mere călduţ nu lipsea niciodată de pe masa şvabilor din Jimbolia. Mere existau din belşug în zonă, un pic de zahăr, câteva cuişoare şi desertul era gata.

Citește în continuare

Kümmelsuppe mit Croutons

20200430_135130

Este o supă cu chimen, foarte simplă, dar teribil de gustoasă.

Citește în continuare

Taitei cu pesmet

20191103_142414

O reteta pe cat de simpla, pe atat de buna. Se prepara prin Banat si Ardeal. In poza este bunica mea, svaboaica, la nunta. Avea 19 ani 🙂

Citește în continuare

Nucă caramelizată – Bomboanele de zahăr ars ale bunicii

20191020_160019

 

Nimic nu se compară cu amintirile copilăriei. Totul este mai frumos atunci când ești copil, cerul mai albastru, soarele mai strălucitor, florile mai colorate, străzile, pe care te jucai zi de vară până-n seară, mai largi și mai mari, apa mai dulce și mâncarea mai bună. De fapt, cea mai bună mâncare este cea din copilărie. Niciodată de-a lungul vieții nu vei mai regăsi gustul de atunci.

Să fi fost la grădiniță când am văzut pentru prima oară nucă caramelizată, frumos porționată și pusă la rang de cinste într-o bombonieră de sticlă? Bomboniera trona pe frigider, locul ei dintotdeauna. Însă de cum am pășit în casă, am observat că aceasta nu era goală ca de obicei. Nasul meu fin, antrenat pentru a găsi până și cea mai mică firimitură de dulce, a mirosit imediat că acolo se ascundea o comoară de neprețuit.

Imediat ce am ridicat capacul de sticlă, am rămas plăcut impresionată de ceea ce bunica numea ”bomboanele copilăriei” ei. Am crănțănit vreo două bucățele de zahăr caramelizat între dinți și m-am îndrăgostit pe viață.

Pentru că în copilăria mea bomboane și caramele se găseau din belșug la magazin, Oma făcea rar nucă caramelizată, dar în memoria mea i-am păstrat un loc de cinste. Bomboniera din poză este de la bunica, nu știu dacă e chiar cea din amintirile mele, însă o voi păstra ca pe o moștenire de preț.

 

Citește în continuare