Nu-mi pot închipui duminicile în familie fără supă de găină cu găluște de griș sau cu tăiței de casă făcuți de bunica cu multă pricepere și răbdare. Fie vară, fie iarnă supa asta a intrat în meniul familiei noastre, de generații. Dar la fel de bine sunt sigură că toți bănățenii o prepară pentru propriile familii. Și mai cred că este cea mai iubită supă. Nu am dreptate?
Fierbinte, galben-aurie, clară, cu fidea măruntă sau cu găluște pufoase, presărată cu piper negru din belșug și puțin oțet, așa începea întotdeauna prânzul de duminică la bunica. Foarte rar făcea Oma alt tip de supă. Ba, dacă stau bine să mă gândesc, nu-mi amintesc o altă supă sau ciorbă duminica.
Supa se pregătea de sâmbătă seara, iar a doua zi bunica nu făcea decât să o dea un clocot și să pună două mâini de fidea adusă din șpaiț, unde-o păstra la rece într-o cutie de carton tapetată cu hârtie albă. Sau, când avea poftă de găluște de griș, spărgea două ouă de la găinile ei din curte, și le amesteca cu un praf de sare și griș.
Oma nu servea niciodată la masă legumele fierte în supă, doar carnea. Rânza o împărțea la toată lumea, câte o bucățică mică, doar de poftă. Bunicul se delecta cu ficat fiert și puțin piept, iar bunica era mare iubitoare de aripi și labe de găină. Pulpele, de regulă, le păstra pentru pane.
