Cartofi frantuzesti

Nu aveam parte de astfel de delicatețuri prea des, dar atunci când bunica îi făcea, cartofii franțuzești dispăreau din farfurii într-un timp record. Combinația dintre cartofii fierți în coajă, ouă, cârnați și smântână face ca acest preparat să fie gustos și sățios. Tocmai de aceea bunica pregătea französische Kartoffel doar în perioada rece, în zile de sărbătoare sau când era ea într-o pasă culinară bună.

Cartofii franțuzești sunt un fel principal. Nu îmi mai aduc aminte ce supă ne pregătea Oma pe lângă cartofi, dar cu siguranță era ceva bun, așa cum sunt toate mâncărurile șvăbești.

Krombiera Flute

Krombiera Flute nu sunt altceva decât un fel de pifteluțe din cartofi și prăjite în ulei. Se pot servi ca fel principal sau ca desert alături de compot. Bunica prefera compotul de mere, pe care-l făcea chiar ea, proaspăt.

De ce se numesc Flute? Nu am nicio idee, poate varianta originală a preparatului era mai lunguiață, nu de formă rotundă și plată așa cum le știu eu. Mama își amintește că bunica ei le zicea Krombiera Flute, așa le-am păstrat și eu denumirea.

Oma mea nu le făcea foarte des sau nu-mi amintesc eu bine, știu doar că-mi plăceau tare și le mâncam simple, fără nimic altceva pe lângă.

Salata de cartofi cu smantana

Dacă mă întrebi care este mâncarea mea șvăbească preferată, cred că m-aș opri la salata de cartofi cu smântână. Nu este nimic complicat la acest preparat, nu conține ingrediente multe, se face repede, este spornic, dar, poate înainte de toate, nu este pretențios. Simpli cartofi fierți, puțină smântână, sare și ceapă și nu-ți mai trebuie altceva.

Când pregătea bunica această salată? Duminica. Și așa s-a transmis mai departe. Mama tot duminica o face și acum. Foarte rar, în copilărie, primeam cartofi cu smântână în altă zi, bănuiesc că era o chestiune legată de vreo poftă a bucătăresei. În rest, se respecta cu strictețe meniul moștenit de la bunici.

Supa cu cartofi, svabeasca

Din meniul șvăboaicei moștenit chiar de la bunica ei, nu lipsea supa de cartofi cu ouă fierte, pe care o pregătea în zilele de miercuri. Felul doi nu prea exista, săream direct la desert, dar nouă, copiilor, nici că ne părea rău. Bunica ne făcea gogoși sau clătite, iar gemul de casă era la putere. Preferatul meu era cel de căpșuni, dar și cel de caise. Bunicii îi plăcea mult gemul de prune. Sau, când avea poftă, desfăcea un compot, fie el de prune, piersici sau mure.

Frittata cu cartofi

Mic dejun sau cina, merita toata increderea alaturi de rosii zemoase de gradina.

Supa crema de mazare

Hai, pofta mare!

Papricas cu carne

Sa inceapa weekendul 🙂