Tag Archives: Jimbolia

Taitei cu pesmet

20191103_142414

O reteta pe cat de simpla, pe atat de buna. Se prepara prin Banat si Ardeal. In poza este bunica mea, svaboaica, la nunta. Avea 19 ani 🙂

Citește în continuare

Nucă caramelizată – Bomboanele de zahăr ars ale bunicii

20191020_160019

 

Nimic nu se compară cu amintirile copilăriei. Totul este mai frumos atunci când ești copil, cerul mai albastru, soarele mai strălucitor, florile mai colorate, străzile, pe care te jucai zi de vară până-n seară, mai largi și mai mari, apa mai dulce și mâncarea mai bună. De fapt, cea mai bună mâncare este cea din copilărie. Niciodată de-a lungul vieții nu vei mai regăsi gustul de atunci.

Să fi fost la grădiniță când am văzut pentru prima oară nucă caramelizată, frumos porționată și pusă la rang de cinste într-o bombonieră de sticlă? Bomboniera trona pe frigider, locul ei dintotdeauna. Însă de cum am pășit în casă, am observat că aceasta nu era goală ca de obicei. Nasul meu fin, antrenat pentru a găsi până și cea mai mică firimitură de dulce, a mirosit imediat că acolo se ascundea o comoară de neprețuit.

Imediat ce am ridicat capacul de sticlă, am rămas plăcut impresionată de ceea ce bunica numea ”bomboanele copilăriei” ei. Am crănțănit vreo două bucățele de zahăr caramelizat între dinți și m-am îndrăgostit pe viață.

Pentru că în copilăria mea bomboane și caramele se găseau din belșug la magazin, Oma făcea rar nucă caramelizată, dar în memoria mea i-am păstrat un loc de cinste. Bomboniera din poză este de la bunica, nu știu dacă e chiar cea din amintirile mele, însă o voi păstra ca pe o moștenire de preț.

 

Citește în continuare

Cartofi frantuzesti

20190928_093445

Nu aveam parte de astfel de delicatețuri prea des, dar atunci când bunica îi făcea, cartofii franțuzești dispăreau din farfurii într-un timp record. Combinația dintre cartofii fierți în coajă, ouă, cârnați și smântână face ca acest preparat să fie gustos și sățios. Tocmai de aceea bunica pregătea französische Kartoffel doar în perioada rece, în zile de sărbătoare sau când era ea într-o pasă culinară bună.

Cartofii franțuzești sunt un fel principal. Nu îmi mai aduc aminte ce supă ne pregătea Oma pe lângă cartofi, dar cu siguranță era ceva bun, așa cum sunt toate mâncărurile șvăbești.

Citește în continuare

Clatite simple

20190921_184927

 

Atunci când mi-e dor de bunica, fac clătite. Ea m-a învățat cum să le pregătesc acum mult timp în urmă. Mi-aduc aminte că am ajuns acasă de la școală (eram la liceu) și mi-era o poftă nebună de clătite. Am rugat-o pe mama, dar ea nu avea nici timp, nici dispozitia necesară de a sta lipită de cratiță. Bunica, fiind prin preajmă, m-a invitat la un curs intensiv de preparare a clătitelor pentru a nu mai fi nevoită niciodată de a mă ruga de alții. Începând cu acel moment doar eu am făcut clătite, eu și bunica, doar că ea avea alt stil.

Bunica niciodată nu punea zahăr în aluat, folosea doar făină, lapte, ouă și apă și cocea niște clătite foarte subțiri, albicioase. De cum se întărea aluatul în tigaie, băga cuțitul pe sub clătită și o întorcea imediat. O mai lăsa un pic pe foc și, gata, următoarea la rând. Le servea cu gem făcut de ea, însă pentru iubitorii de ciocolată, pregătea și borcanul cu Nutella sau Finetti.

Mie, în schimb, îmi plac clătitele ceva mai groase. Dacă bunicii îi ieșeau 50 la număr, eu făceam doar 25 din aceeași cantitate de aluat. Uneori pun zahăr și mirodenii în aluat, alteori doar un praf de sare, după stare. Însă niciodată nu pun scorțișoară, deoarece vor ieși niște clătite tari.

Citește în continuare

Ardei umpluti cu sos rosu

IMG-20190919-WA0001

Nu știu de ce, dar copil fiind nu am iubit deloc ardeii, nici cruzi, nici copți și cu atât mai puțin fierți. Singurul lucru care-mi plăcea la ardeii umpluți era… umplutura. Cred că nici cu sosul nu mă împăcam prea bine, însă acum ce n-aș da pentru a mai gusta măcar o dată din mâinile bunicii gefüllte Paprika mit Tomatensoße.

Știu că fiecare gospodină are rețeta ei, ba chiar și un as sau doi în mânecă pentru reușita preparatului. Însă mai știu că mâncarea, pe care o făcea Oma mea, era foarte simplă, deloc sofisticată, cu ingrediente puține și fără prea multe arome, doar sare și piper.

Cum se servesc ardeii umpluți cu sos de bulion? Cu sau fără smântână (eu nu știu să o fi văzut vreodată pe bunica punând smântână în farfurii, dar am înțeles că în alte familii se procedează în acest mod) și pâine proaspătă.

Citește în continuare

Krombiera Flute

IMG-20190827-WA0002

Krombiera Flute nu sunt altceva decât un fel de pifteluțe din cartofi și prăjite în ulei. Se pot servi ca fel principal sau ca desert alături de compot. Bunica prefera compotul de mere, pe care-l făcea chiar ea, proaspăt.

De ce se numesc Flute? Nu am nicio idee, poate varianta originală a preparatului era mai lunguiață, nu de formă rotundă și plată așa cum le știu eu. Mama își amintește că bunica ei le zicea Krombiera Flute, așa le-am păstrat și eu denumirea.

Oma mea nu le făcea foarte des sau nu-mi amintesc eu bine, știu doar că-mi plăceau tare și le mâncam simple, fără nimic altceva pe lângă.

Citește în continuare

Supa de gaina cu galuste de gris

20190818_135542

Nu-mi pot închipui duminicile în familie fără supă de găină cu găluște de griș sau cu tăiței de casă făcuți de bunica cu multă pricepere și răbdare. Fie vară, fie iarnă supa asta a intrat în meniul familiei noastre, de generații. Dar la fel de bine sunt sigură că toți bănățenii o prepară pentru propriile familii. Și mai cred că este cea mai iubită supă. Nu am dreptate?

Fierbinte, galben-aurie, clară, cu fidea măruntă sau cu găluște pufoase, presărată cu piper negru din belșug și puțin oțet, așa începea întotdeauna prânzul de duminică la bunica. Foarte rar făcea Oma alt tip de supă. Ba, dacă stau bine să mă gândesc, nu-mi amintesc o altă supă sau ciorbă duminica.

Supa se pregătea de sâmbătă seara, iar a doua zi bunica nu făcea decât să o dea un clocot și să pună două mâini de fidea adusă din șpaiț, unde-o păstra la rece într-o cutie de carton tapetată cu hârtie albă. Sau, când avea poftă de găluște de griș, spărgea două ouă de la găinile ei din curte, și le amesteca cu un praf de sare și griș.

Oma nu servea niciodată la masă legumele fierte în supă, doar carnea. Rânza o împărțea la toată lumea, câte o bucățică mică, doar de poftă. Bunicul se delecta cu ficat fiert și puțin piept, iar bunica era mare iubitoare de aripi și labe de găină. Pulpele, de regulă, le păstra pentru pane.

Citește în continuare