Despre mine

Traim intr-o lume in care „eu” este la pret de cinste. Societatea ne invata sa fim egocentrici, sa dezvoltam cultul personalitatii … Vorbim unii cu altii, dar nu ne auzim. Mereu si mereu ne intoarcem la noi insine.
Intr-o astfel de lume, ar parea normal sa raspundem la intrebari simple cum ar fi ” cine esti?”, „ce-ti doresti? „ si „incotro te indrepti?”.
Ei bine, eu una ma fastacesc de fiecare data in fata acestor intrebari. Nu stiu cine sunt, nu stiu ce-mi doresc cu adevarat si cu atat mai putin nu stiu incotro ma indrept.
Sunt un om. Insa imi doresc ca la sfarsitul calatoriei mele prin aceasta lume sa pot spune ca am devenit un Om.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Azi (22 iulie 2011 ) mi-am zis ca nu ar fi rau sa mai adaug, in aceasta sectiune, modificari pe parcurs.
Am cugetat eu o perioada si am invartit subiectul si acum pot sa zic ca da, imi doresc sa traiesc mult. Sa traiesc 100 de ani, sa ajung sa-mi cresc si stranepotii si impreuna cu sotul meu sa le fim un model. Mi se pare important sa dai tinerelor generatii nu numai bani, o casa, un start material in viata, ci si un exemplu, iubire, sa-i inveti ce este viata, sa traiasca sanatos si in armonie. Mi-ar placea o familie numeroasa, cu traditii, cu miros de paine coapta pe vatra si fan proaspat cosit.
Imi doresc sa imbatranesc frumos, sa fiu sanatoasa fizic, psihic si sufleteste pana la sfarsit. Vreau sa urc muntii la 100 de ani! Revin in 73 de ani cu impresii!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Este 30 iulie 2011. Parca as scrie un jurnal de bord. Poate ca nici nu e prea departe de adevar.
Atazi este ziua mea. Am implinit 27 de ani. De fapt am venit in aceasta lume la ora 22 si 30 de minute. In fiecare an la aceasta ora privesc cerul si imi salut Fratii. Stiu ca Ei sunt acolo si imi sunt alaturi. Si anul acesta voi face la fel ca in fiecare an. De abia astept sa le simt toate gandurile indreptate spre mine.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

30 august 2011

Iarasi am visat marea, insa de data asta a fost superba. Era de un albastru-verzui mirific, cu valuri micute si jucause, iar nisipul era auriu si finut. De data asta erai si Tu cu mine. Si eu ma jucam ca un copil si alergam prin nisip si ma udam cu apa. Pacat ca nu am gasit si scoici.
Atunci cand visez marea ea reflecta starea mea emotionala. Nu stiu daca la toti e valabil, dar la mine sigur. Si intotdeauna o visez mai murdara, mai maloasa, mai cu valuri mari care ma inghit … Si de fiecare data dupa un asemenea vis ma cert cu cineva, mai mult sau mai putin „rau”. Stiu ca urmeaza o cearta, dar nu ma pot abtine.
Insa acum marea era de un calm desavarsit. Peisajul era mirific, iar eu ma simteam libera! Oare vin si lucruri „bune” dupa acest vis?!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

31 august 2011 – De ce te iubesc?

Era la rascruce de drumuri. Se uita in stanga, se uita in dreapta. Dar cel mai adesea isi intorcea capul inspre trecut. In fata, viitorul era incert, o inspaimanta. Daca tot ce a cladit pana atunci va cadea ca un castel de nisip sub valurile vietii?
– Nu, nu stiu incotro sa o iau. Indiferent ce aleg tot in fata sunt nevoita sa merg. Dar cum voi merge? Cu cine voi merge?
Doar trecutul era sigur. Acolo avea o certitudine, acolo era tot ceea ce Ea a simtit. Nu mai conta daca si El a simtit. Ea a simtit. Ea a trait. Ea a iubit. Ea inca iubeste.
– Ah, m-ai intrebat ” De ce te iubesc? „. La inceput nu mi-am pus aceasta intrebare. Te iubeam pentru ca pur si simplu te iubeam. Nu conta de ce. Apoi am inceput sa ma indoiesc de iubirea mea. Daca e doar o iluzie, o amagire, daca e trecatoare, daca cineva se juca cu mintea si sufletul meu? Si atunci am intors capul … in trecut. Mi-ai rascolit amintirile.
Mmm, ador mirosul tau. Ma inebuneste! E atat de senzual, de masculin, de excitant. Iubesc conturul buzelor tale si saruturile fierbinti. Iubesc forma ochilor tai, iubesc sprancenele tale care-i incadreaza perfect. Iubesc rotundul fetei tale, iubesc si parul tau puternic si incapatanat. Dar cel mai tare iti iubesc bratele. Bratele goale, barbatesti. Ador sa-mi plimb palmele de-a lungul bratelor tale, sa le simt caldura, parul ciufulit, sa simt linia fina a degetelor tale perfecte.
Iti iubesc sensibilitatea si stoicismul cu care privesti cu mine si cele mai siropoase filme de dragoste. Iti iubesc rabdarea atunci cand sunt mult prea mofturoasa pana si pentru mine. Iubesc increderea in tine si puterea de care dai dovada chiar si in cele mai grele momente din viata. Iti iubesc calmul si increderea in viitor. Iubesc stabilitatea pe care o dai celor din jur. Iubesc figura ta impaciuitoare atunci cand gresesti. Iubesc inteligenta ta si spiritul tau descurcaret.
Iti iubesc ochii albastri!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

1 septembrie 2011 – Peste ani si ani

Vremea era mohorata, strazile murdare, iar trecatorii erau grabiti fiecare gonind prin propria lor viata. Ea nu se grabea. Mai avea timp pana la inceperea cursului. Oricum isi propusese sa ia o gura de aer in acea zi, sa se plimbe singura prin oras, sa cerceteze chipurile oamenilor. Isi stranse paltonul in jurul taliei, netezi usor cutele fustei si isi continua drumul prin multime.

” – Ce ciudat, ma plimb aici, acum, in acest oras fara nici o grija. Am douazeci si sase de ani, sunt tanara, frumoasa si ma simt atat de bine in propria piele. Unii oameni ma privesc prea insistent. Oare stau prea incruntata? Sau zambesc fara rost pentru mintea lor obosita? Acum sase ani ma plimbam pe aceleasi strazi. Si au zburat anii ca niste clipe si vor zbura in continuare. Oare … Oare cum voi fi peste douazeci de ani?! Nu stiu, grea intrebare, greu se contureaza imaginea. Imi inchipui ca in suflet voi fi aceeasi, chiar daca timpul isi va mai lasa amprenta asupra trupului. Sau poate de abia atunci voi simti cu adevarat ce inseamna frumuseata, feminitatea si increderea in propriile forte. „

Sunetul tocurilor pe asfalt o trezi pe moment din lumea cugetarilor. Privi fetele oamenilor. Fiecare era prins in propria lume a gandurilor.

” – Oare ei se gandesc la trecut, la viitor, la nemurire, la relativitatea timpului? Sau isi traiesc pur si simplu viata asa cum vine? Cine este mai fericit? Cei care au o multime de intrebari, care cauta raspunsurile sau cei care traiesc doar clipa prezenta fara sa se intrebe de ce? Oare in ce consta echilibrul? „

Un sentiment straniu o cuprinse. O caldura placuta ii invada trupul, o lumina, un preaplin de fericire si implinire si nu stia de unde vine. Din fata ei se vedea conturandu-se silueta unei femei. Mergeau una in fata celeilate si fiecare din ele se gandea la cea din fata ei. Una se gandea cum va fi peste douazeci de ani, alta isi amintea cum a fost cu douazeci de ani in urma. Aceeasi strada, aceeasi vreme, pana si brazii au ramas aceeasi. La un moment dat gandurile lor au devenit una. S-au privit in ochi fara sa stie, ramanand doar cu un sentiment de implinire si undeva departe rasuna sunetul tocurilor pe asfaltul umed.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

2 septembrie 2011 – Noi nu suntem urmasii Romei

Se simţea ciudat în ultimele zile, prea multe gînduri s-au adunat şi prea puţine rezolvări. Seara aceea s-a încheiat banal, la fel ca celelalte seri din ultima perioadă. Nimic nu prevestea ce se va întîmpla în scurt timp.
A adormit greu urmărită de o nelinişte constantă. La părăsirea trupului fizic a ajuns într-un loc plin de magie. Era atat de cunoscut şi totodată atît de străin. Era locul unde trecutul şi viitorul formau o punte comună. Păşea cu graţie, semn că era obişnuită cu cele din jurul ei. Încă nu-şi dădea seama dacă era o întîmplare din trecutul ei, dacă se va petrece în viitor sau e simbolic. Pîna una alta era vorba de prezent.
Un „fluturaş” roz, de magie îi atinsese pielea. Tînjea după această atingere ca un fior, putere şi cunoaştere. O nouă atingere o făcu să conştientizeze că nu e singura care aştepta acest moment. „Familia” ei era prezentă, iar ea se simţea ocrotită.
Brusc o mulţime de creaturi care mai de care mai înzestrate cu diferite capacităţi paranormale au început Atacul. Iar ea nu avea decît un cuţit. Un mod rudimentar de a se lupta cu aceste entităţi malefice. Erau în minoritate şi într-un final au decis să se retragă fugind cu toţii către o Poartă. Probabil un portal către o altă dimensiune, cugetă tînăra femeie. Ceea ce părea salvarea i-a îngrozit. Au pătruns într-o altă lume, moartă, fără pic de suflare.
– Reveniţi la posturile voastre, ne reîntoarcem! auzi un glas ferm de bărbat … Însă era prea tîrziu. Inamicii au primit ajutoare şi erau pe urmele lor. Erau atît de mulţi şi îmbrăcaţi într-un mod atît de ciudat. Toată fiinţa i-a fost cuprinsă de emoţie şi a început să fugă cît putea mai repede de-a lungul unui coridor îngust, pietruit şi întunecat. Trebuia să fugă, să nu o prindă, să nu devină o captivă. Ştia în sinea ei că în urmă au rămas multe persoane care rînd pe rînd au fost capturate. Nu mai putea fugi, inima îi bătea mult prea tare şi era prea epuizată ca să mai poată face altceva decît să se ascundă. Era însă urmarită. Un bărbat potrivit ca înălţime, brunet cu ochi negri era pe urmele ei. Inima îi bătea să-i spargă pieptul. În cele din urmă acesta a văzut-o şi ea a ieşit demnă din ascunzătoare. El a privit-o oarecum cu milă, nu vroia să-i facă rău. A prins-o de mînă şi au pătruns prin altă Poartă.
Au ajuns într-o încăpere, dacă se putea numi astfel, cu fel şi fel de relicve, statui, inscripţii, manuscrise. Ea îl cuprinse de braţul drept şi au început să studieze tot ce îi înconjura. Într-un mod ciudat se simţea ocrotită alături de acesta.
– Sunt şi urmaşii tăi, i-a spus el.
Fata a întins mîna dreaptă către vestigii. Atunci a realizat că şi ea era înzestrată cu anumite calităţi. Putea simţi prin toti porii corpului trecutul pe care toate aceste obiecte i-l povesteau.
– Au fost oameni curajoşi, dar strămoşii mei sunt dacii.
La scurt timp a simţit o prezenţă străină în sală. Spaima a început să o cuprindă, se simţea pierdută. Dacă aflau şi alte persoane din familia bărbatului de existenşa ei, ea era pierdută. Îl strîngea cu putere de mînă şi cu coada ochiul se uita la cealaltă fiinţă care era atît de aproape de ea. Spera ca bărbatul să înţeleagă ce dorea să-i transmită şi a simţit că au reuşit să comunice şi telepatic. „Intrusa” era o femeie brunetă cu un păr foarte lung, care le-a tăiat calea şi le zîmbea într-un mod straniu. Nu înţelegea exact acest zîmbet, care era plin de mister, de promisiuni şi de presiune la adresa bărbatului.
Rămaşi singuri bărbatul s-a întors către ea şi a început să-i rupă cămaşa lungă şi albă. Era atît de frumoasă, înăltuţă, mlădie ca trestia şi cu un păr bogat, ondulat, lung şi negru ca pana corbului. Ochii îi erau ca noaptea. Ştia ce o aşteapta şi nu se opunea. Nu avea de ales. Era ca un trofeu pentru el şi în ochii lumii din care venea acesta. Ca să supravieţuiască trebuia să devină femeia lui. A încercat să pară cît mai naturală şi degajată ca şi cînd ar fi făcut asta de cînd lumea şi pămîntul.
– Dar să faci tu totul. Eu sunt ameţită de la licoarea ce am băut-o, a încercat ea să-şi ascundă neştiinţa.
A simţit trupul bărbatului gol deasupra ei, braţele lui, spatele puternic şi dorinţa a cuprins-o năvalnic. Încet, încet lumea din jurul lor şi-a pierdut conturul
La revenirea din astral era cu pumnii strînşi, încordaţi şi amorţiţi, fiind cuprinsă de emoţia unei fecioare care se pregătea de a deveni femeie.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

11 septembrie 2011

Love is in the air …

De ce trece timpul atat de repede?! Unii zic ca nu exista timp, dar totusi exista un ceva care-si lasa amprenta asupra trupului tau. Eterna intrebare: putem face ceva astfel incat sa ramanem, vorba cantecului, „forever young”? Nu doresc eternitatea, doar tineretea atata timp cat traiesc. Se poate asa ceva? 😆
Ah da si mai vreau ceva … forever love si in love!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

18 septembrie 2011

Astazi implinim sapte ani de cand ne-am casatorit. Sapte ani care au trecut in zbor, sapte ani plini de tunete si fulgere, de iubire si intelegere, iarasi de tunete si fulgere … Au trecut sapte ani, sapte ani in care din doi am devenit trei.
Vorba cantecului ” a trai … nimeni nu ne-a invatat sa traim” eu am sa zic ” a iubi … nimeni nu ne-a invatat sa iubim”. Da in carti, in romane, in povesti, in visele si visurile noastre e totul altfel, dar cand ne trezim la realitate „a iubi” nu mai este asa cum ne imaginam.
La multi ani inainte pentru noi … fara tunete si fara fulgere!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

27 septembrie 2011

De cateva zile, hai sa zic o saptamana, am o senzatie tare ciudata. Ma trezesc dimineata, in pat langa mine e sotul meu si … parca nu sunt eu. Nu as putea sa descriu in cuvinte. E ceva de parca aduc cu mine senzatii si sentimente de altundeva. Nu stiu de unde … alt timp, spatiu, univers. Cine stie?!
Sunt eu cea care traieste aceasta viata? Oare exista si vreun univers paralel in care ma desfasor? Incep sa incurc realitatile?
Imi vreau amintirile toate inapoi. Vreau sa fiu Eu, nu divizata, nu cu amnezie, EU!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

1 octombrie 2011 – Gheorghe Iovu …

Muzica asta este efectiv divina, te inalta, te mangaie, iti atinge si cele mai intunecate colturi ale inimii.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

7 octombrie 2011

Iarasi un vis plin de simboluri. Toata noaptea am urcat prin poduri, am umblat prin paduri incalcite si .. am fugit. La un moment dat un batranel cu parul si barba cernite ne tot striga ” nu acolo, mergeti Acasa, mergeti Acasa!”. L-am urmat si tot strigam la el si plangeam ca, ” casa mea e la Jimbolia”. Si in jurul meu vedeam straduta si casa parinteasca, dar totul era schimbat si degradat si plangeam si ziceam ” asta nu e casa mea, nu e casa mea! ”
De ce nu sunt mai clare visele sa intelegem si noi ceva din ele?!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

13 octombrie 2011

„Rasul ei se auzea cristalin pe strada pustie. Se jucau ca doi copii bucurosi ca s-au regasit. Stefan o prindea in brate, insa Alina ii aluneca printre degete si astfel reincepea urmarirea.
Aleile parcului erau pline de balti in care se oglindeau frunzele ruginii ale stejarilor. Alina trecea val-vartej prin apa, printre frunze, iar zgomotul tocurilor ei faceau pasarile sa se ascunda zgribulite printre crengile golase. Se lasase frigul, insa cei doi nu-l mai simteau in joaca lor.
– Hai Stefane, nu fii lenes! Asa nu o sa ma prinzi niciodata.
– Lasa, mica vrajitoare ce esti, se auzea glasul gafait al lui Stfean, lasa ca te-oi prinde eu … si atunci nu mai imi scapi!
– Pai daca-i asa, atunci te-oi vraji in broscoi. Na! Sa te vad atunci cum te vei descurca.
– Imi voi astepta printesa si sarutul ei care ma va salva.
– Lasa Fat-Frumos, nu mai visa. Trebuie sa muncesti pentru acest sarut. Pe Ileana Cosanzeana trebuie sa o cuceresti. Nu se mai practica furtul.
Jocul lor se mutase in jurul unui batran copac, care-i apara de burnita cu crengile lui seculare. Stefan o curprinse cu mainile de mijloc, iar Alina se zbatea cu o vrabiuta galagioasa. O lipise cu totul de pieptul lui.
– Acum nu mai ai scapare, vrajitoareo … ii spuse acesta, iar respiraia lui fierbinte ii incalzea obrazul. Alina isi simtea buzele arzand si incepuse sa tremure din tot corpul. Ii simtea caldura trupului si acest lucru o infiora. Privirea lui jucausa i se plimba pe buzele-i rosii de frig si cand crezuse ca o va saruta …
– Ca sa vezi si sa nu crezi, vrajitoarei ii e frig. Nu ai tu nici o vraja in cartea ta magica sa te apere de frig?
– Nu e adevarat.
– Ba da, uite cum tremuri.
– Nu tremur.
– Ba daaaa, esti ca o frunza-n vant.
– Esti un rautacios.
– Eu? Dar de ce sunt rautacios, micuta vrajitoare ce m-ai fermecat cu ochii tai ca mura?
– Credeam ..
– Da. Ce credeai?!
– Speram …
– Oh, deja ne complicam. Ce sperai?!
– … ca ma vei saruta.
In acel moment rasul puternic si sanatos al lui Stefan rasuna in tot parcul, care era invaluit in primele raze ale amurgului.
– Ti-am zis eu ca esti un rautacios, ii raspunse fata bosumflata.
– Vai, dar ce te-a facut pe tine sa crezi una ca asta? Nu esti decat o micuta vrajitoare. Cum sa vreau eu sa te sarut?
– Am simtit asta din felul in care ma tineai in brate si din privirea ta.
– Si cum te tineam? Asa?! si o prinse iarasi de mijlocel.
– Da, da, exact. Dar hai, da-mi drumul, rautaciosule.
– Nici nu ma gandesc, ii raspuse Stefan cu fermitate, incat Alina isi fixase privirea in ochii lui. Si cum ma uitam la tine?
– Ca un lup flamand!
– Asta e lovitura sub centura.
– Ei as ..
– Daca-ti zic, ii mormai Stefan la ureche si in timp ce cu o mana o lipea de piepetul lui, cu cealalta se juca in parul ei lung. Esti incredibil de frumoasa vrajitoareo si m-ai prins in mrejele tale.
– Nu prea cred. Nu esti decat un increzut si un rautacios.
– Taci, se auzi vocea ferma a lui Stefan, iar buzele lui le cautau pe ale ei si le prinsera intr-un vartej al emotiilor.
Alina simtea cum i se inmuiasera picioarele, cum inima statea sa-i sara din piept si ii venea sa tipe de fericire.
– Te iubesc, frumoasa mea!
– Si eu te iubesc, uraciosule!”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
22 octombrie 2011 – Visul …

” – Mami, tu crezi in Dumnezeu? isi intreaba fetita de 6 anisori, mama.
– Da, normal ca, cred in Dumnezeu! Sa vorbesti mereu cu El si mai ales inainte de culcare, caci Dumnezeu iti va raspunde.
– Cand imi va raspunde?
– Cand va considera ca esti preagatita.
Ziua a trecut in obisnuitele-i acorduri, insa noaptea … Noaptea a venit ca un raspuns la intrebarea din timpul zilei.
Erau eternele rataciri prin paduri, ape, urmariri, cand deodata pe malul apei, in nisipul umed se vedeau niste pasi venind inspre ea, dar nu era nici o persoana acolo, vizibila fizic. Insa aparitia care a urmat nu a banuit-o si nici nu a sperat-o in veci. Era El, era Dumnezeu. I se arata ei, atat de mica. Luase infatisarea unui barbat de 50 de ani, cu parul si barba scurte, aproape albe. Ochii nu a putut sa-i vada ca si nuanta pentru ca au podidit-o lacrimile. Era toata o emotie, o bucurie, nu-i venea sa creada ca pasii Lui au ajuns la ea.
Apoi a ajuns la un alt nivel al propriei constiinte. Acolo era ea (simtea ca e o lume mult diferita, dar totusi cunoscuta, poate era acel Acasa; in jurul ei erau anumite entitati, dar nu si-a mai amintit la trezire cine, ce si cum) si a cerut sa se faca liniste deoarece isi pierdea concentrarea. Practic traia in aceeasi clipa mai multe vieti, probabil paralele, mai multe experiente pe diverse scari de evolutie.
S- atrezit imediat dupa aceasta experienta. Asa i se intampla de fiecare dat dupa o astfel de calatorie prin interiorul ei si al Universului, astfel incat sa retina esentialul si sa nu-l uite o data cu primii zori de zi. Era bucuroasa, inima i se umpluse de pace si de speranta. Nu a mai retinut totul, probabil anumite aspecte ale acestei existente nu i-a permis acest lucru. Inca. Dar ea stie ca va veni si acea clipa cand constiinta ei se va ridica pana la nivelul celei pe care o simtise pentru o clipa. ”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

27 octombrie 2011

Am avut parte de o zi superba de toamna, cu un soare caldut si binevoitor, cu copaci colorati si frunze jucause. Este o perioada superba din an si Tampa se imbraca de sarbatoare.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

30 octombrie 2011

Nu e sfarsitul anului ca sa fac bilantul, dar tot ceea ce mi-am propus pentru 2011 am reusit, ba chiar mai mult! Din acest moment incep sa creez anul 2012. Imi doresc mult sa fiu creativa, astfel incat sa pot exprima tot ce clocoteste in interiorul meu. Am doua mari proiecte si le voi duce la bun sfarsit. De fapt … va fi doar inceputul unei noi calatorii.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

1 noiembrie 2011

Apa curgea din abudenţă peste pielea transpirată. Încă mai simţea emoţia din vis.
Oare ce să fie?! Pe unde am hoinărit toată noaptea? Pare a fi unul din acele vise importante şi care au întotdeauna o semnificaţie pentru mine. Oare a fost ceva simbolic sau era o amintire dintr-o altă viaţă? Of … de ce nu primesc niciodată un răspuns clar? Pînă şi în vis eram derutată şi nu înţelegeam dacă e sau nu real …
A terminat duşul în grabă uitînd încet încet de lumea onirică. Avea multe de rezolvat la muncă în acea zi şi nu ştia dacă va face faţă presiunii. Şi-a ales din şifonier o rochiţă înflorată şi lejeră, potrivită pentru o zi călduroasă de iulie. S-a uitat scurt în oglindă şi a fost mulţumită de ce vedea. Avea un trup bine proporţionat în formă de clepsidră, cu forme generoase. Niciodată nu i-au plăcut femeile prea slabe pe care le considera mereu lipsite de feminitate. Avea înălţime medie şi cu o perche de săndăluţe era perfectă. Părul îi curgea în valuri pînă la umerii goi şi era negru, la fel ca ochii care îi erau mari şi limpezi ca de copilă. Buzele bine conturate încadrau un chip drăgălaş de copilă, deşi păşea deja în al douăzecişişaselea an de viaţă pe acest Pămînt.
Hmmm … se zice că ne păstrăm culoarea ochilor de la o viaţă la alta, amintindu-şi iarăşi de fata din vis. Mai mult sau mai puţin am aceleaşi trăsături ca ea. Să presupunem că e o altă viaţă de-a mea. Vorbeam de daci, deci întîmplarea e undeva în trecutul îndepărtat. Oare aceia care ne-au atacat erau romanii? Şi dacă da de ce îi simţeam malefici? Cum oare au reuşit să-i ia prin surprindere pe daci, care aveau diverse puteri magice? Şi cine era acel bărbat ? Îmi e atît de cunoscut … mi-ar plăcea să-l mai simt încă o dată …
O melodie străină îi răsună deodată în minte şi începu să o fredoneze. Erau acorduri de pian şi pur şi simplu le auzea în minte.
Ce straniu, cugetă Alina. Se pare că astăzi este o zi plină de surprize.
Melodia îi era atat de cunoscută, de dragă şi de apropiată. Îşi simţea inima tresărind a nostalgie. Un dor nespus îi cuprinse fiinţa. Era un amestesc de bucurie şi durere pe care nu le mai întîlnise niciodată. Se învîrtea prin casă ca un leu în cuşcă negăsindu-şi locul. În cele din urmă îşi luă pachetul de ţigări şi ieşi pe terasă.
Trase primul fum cu nesaţ şi cu o poftă nebună încercînd să se liniştească. Nu înţelegea ce i se întamplă. De regulă nici nu fuma. Se mai nimerea ocazional să mai fumeze o ţigară, două … Primul fum l-a tras tot aşa, într-o zi de stres simţind că îi e poftă. Nu înţelegea nici acest fenomen cum s-a petrecut, ea fiind împotriva fumătorilor în general. Ştia că fumul de ţigară pătrunde în straturile aurei şi scade vibraţia. Poate era o nouă lecţie pe care viaţa dorea să o înveţe. La fel ca acest dor chinuitor …
Încercă să se detaşeze concentrîndu-se pe mica grădină de flori pe care o sădise pe terasă. La început cînd se mutase aici, era totul aşa de pustiu, camere mari, înalte şi răcoroase. Iar terasa de pe balconul casei deşi mare şi amenajată în stil rustic i se păruse atît de tristă. A simţit nevoia să aducă un strop de culoare prin flori din diferite specii, încît să suprindă fiecare anotimp în micul ei colţ de Rai.
În sfîrşit se liniştise, terminase şi cu introspecţia şi cu cercetarea florilor. Era o zi superbă de vară, cerul de un albastru turcoaz îi dădea putere pentru o nouă zi de muncă. Îşi puse şi un strop de culoare pe pleoape şi ieşi în lume fredonînd o melodie. O tristă melodie în acorduri de pian.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

8 noiembrie 2011 – Istoria Dacoromaniei sau Tara Soarelui

Este o carte scrisa de Preotul Dumitru Balasa si este fenomenala. Toti romanii ar trebui sa o citeasca pentru a-si cunoaste adevarata istorie. Romanizarea Daciei este o legenda, un fals. Razboaiele daco-romane au fost razboaie fratricide. Romanii din Peninsula italica au plecat de pe teritoriul Daciei din Vechea Roma, din Moldova. Troienii se trag din Dobrogea, mai cu seama din Delta Dunarii. Grecii si-au insusit zeitati dacice pe care le-au redenumit „omitand” sa mai zica si sursa.
Adevarata noastra istorie a fost intentionat stearsa si am zacut mii de ani in negura. Este cazul sa ne trezim! Noroc ca mai apar tablite prtecum cele de la Tartaria si incet incet se mai face Lumina!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

22 noiembrie 2011


Vinnnnn sarbatorile de iarna! Este cea mai frumoasa perioada din an, pentru mine. Interesant este ca tot farmecul este dat chiar de asteptare si de pregatiri. Afara este frig, bruma, ceata si in orice clipa poate incepe ninsoarea. Iubesc iarna! Am inceput sa ascult colinde, melodii de iarna, sa coc prajiturele si sa ma gandesc la turta dulce si la decoruri. Astept filmele cu tematica de iarna, astept colindatorii, mirosul de cozonac si de sarmale.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

6 decembrie 2011 Vine Mos Nicolae …

A venit si ziua de 6 decembrie, o zi asteptata de noi toti, nu numai de copii. Totul straluceste si inima mi se bucura. Nu mai imi doresc decat zapada si familia alaturi.

La nici o ora dupa ce am postat aceasta dorinta a inceput si ninsoarea. Totul este perfect!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

21 decembrie 2011 Prima zi de iarna calendaristica

Ieri in Piata Sfatului a fost concert Stefan Hrusca. Eu stiam ca e de la 19:30 si m-am prezentat ca o floricica la ora data. Dar .. Surpriza!!! Concertul a fost de la ora 17. L-am ratat si inca imi pare foarte rau. Ar fi fost o seara perfecta: colinde, ninsoare ( incepuse pe la ora 19 sa ninga ), un vin fiert si companie placuta. Ma bucur insa de ninsoare. Am intrat in iarna cu zapada si sper din suflet sa fie si Craciunul nins tot.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––


22 decembrie 2011 – Serbare

A fost ultima serbare de Craciun, la gradinita. Nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul. Daciana a mers la gradi de la 2 ani si 4 luni, a prins 5 serbari de acest gen 😆 . Este veterana grupei. A fost un moment frumos, emotionant si pur. Este superb sa-i asculti si sa le urmaresti reactile acestor mici omuleti! Chiar daca este pleonasm, va urez copilasi sa cresteti mari, voinci, sanatosi si sa aveti o viata implinita!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

25 decembrie 2011 – A sosit Craciunul

Am asteptat atata timp acest moment si in sfarsit a venit. Este interesant cum cea mai frumoasa parte din toata aceasta perioada este asteptarea. Asteptarea in timp ce ne primenim casa, facem mancare, cumparam cadouri, colindam, impodobim bradul … Pana a urma de noi depinde sa facem sa fie magica, aceasta singura zi. Craciun fericit!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
27 decembrie 2011 – La multi ani, Ioan!

Iti doresc sa ai parte de un an nou in viata ta care sa-ti aduca multa implinire in toate domeniile, multa sanatate, pace sufleteasca si mai ales, iubire. Ah, da, desigur, nu se poate fara iubire! 🙂

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––


31 decembrie 2011 – Noaptea dintre ani

Acum ca mai e atat de putin si pasim in 2012, controversatul 2012 eu nu pot decat sa devin visatoare. Simt ca va fi un an excelent. De abia il astept! Gandurile imi zboara in trecut, la sarbatorile petrecute in familie cand eram copil. Mi-e dor de parintii si bunicii mei. Imi pare nespus de rau ca nu sunt langa mine. Viata m-a purtat pe o carare la care nu m-as fi asteptat niciodata. De acum inainte nu pot sa merg decat inainte cu incredere.
La multi ani mie, la multi ani tuturor. La multi ani 2012!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

08.01.2012 – Au trecut si sarbatorile

Ieri a fost ultima zi de sarbatoare din lunga lista a iernii. Am sarbatorit si eu si sotul meu, acasa, impreuna cu fetita noastra. Am primit multe urari, ceea ce m-a bucurat, deoarece eu in general sunt uitata de onomastica mea.
Am asteptat atat de mult aceste sarbatori si acum ca au trecut, iti lasa un gol. Clar, cea mai frumoasa etapa este asteptarea! Cred ca este valabil in general. Mai important este drumul si ceea ce faci pe drum, decat momentul in care ai ajuns la destinatie. Dar oare exista o destinatie si gata, ne oprim? Hm .. am impresia ca Viata este miscare continua 🙂

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

17 ianuarie 2012

Sunt intr-o pasa mai cu doua fete, nu ma simt deloc in apele mele si lupt cu mine insami sa ma ridic. Este ca un cerc ciudat, cu cat cazi cu atat nu te mai poti ridica, iar cu cat nu te ridici mai repede cu atat mai adanc cazi.
Hai sa ma bindispun cu o melodie … feminista 🙂

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

19 ianuarie 2012

Iarasi mi-a revenit visul cu ursul. Acelasi locuri, acelasi munte, acelasi traseu. In vis stiam ca am mai fost acolo, oarecum constientizam ca visez. Dar au mai aparut si multe alte animale, inchise. Nu inteleg inca semnificatia, de ani de zile incerc sa-mi dau seama ce anume din timpul zilei, din starile mee sufletesti ma face sa visez acelasi lucru seara.
Cert este ca ma imping pe mine la cercetari mai profunde sa inteleg unele stagnari din viata mea si pac … reapare visul.
Nu pot sa nu ma intreb daca am luat deciziile corecte de-a lungul timpului? Daca am gresit? Daca am urmat calea care nu trebuia? Incerc sa ma linistesc, sa gandesc logic, sa vin cu argumente pro … dar undeva adanc in sufletul meu is speriata.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

5 februarie 2012 – Un nou inceput

Din 30 ianuarie viata mea a luat alt curs, unul bun, plin de coincidente si dorinte si de aceea eu zic ca va fi de bun augur. Ca orice inceput este greu, obositor si sunt cu capul in nori, dar sunt sigura ca ma voi perfectiona si va fi din ce in ce mai bine. Viitorul suna bine! Multumesc!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

19 februarie 2012 – Concert Hi-Q

Mmm mi-aduc aminte de perioada liceului cand le ascultam melodiile, chiar imi placeau. Apoi a venit si prima dragoste si acum ca i-am reauzit si inca life … m-au infiorat si mi-au adus aminte de tot ce eram si cine eram eu acum 10 ani.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

23 februarie 2012 – Pentru bunicuta mea mult iubita

Doamne nu sunt pregatita sa pierd oamenii dragi din viata mea. Stiu, stiu ca ei traiesc in continuare, dar sa nu-i mai gasesc langa mine, sa nu le mai aud vocea, sa nu le mai vad zambetul sau sa nu le mai simt imbratisarea este peste puterile mele, Doamne. Poate este egoism, dar … nu sunt pregatita sa-mi au la revedere. Vreau ca ei sa traiasca vesnic, sa-i gasesc mereu acasa, acolo unde i-am lasat, sa povestim in continuare, sa prajiturim, sa ne jucam, sa ne certam.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

14 martie 2012 – Nu esti inca pregatita!

De cateva zile sunt ganditoare, mult prea ganditoare. Urasc adesea firea mea mult prea sensibila. Mi-aduc aminte de mine mica, ma uit la poza de la 7 ani, la poza de acum si ma intreb ” Cine sunt eu?!”.

Imi amintesc … Aveam aproape 12 ani.
Era o zi frumoasa si eu eram in fata casei printre nuci. Deodata am inceput sa ma ridic usor de la sol, mai sus, tot mai sus. Ba mai reveneam la pamant, ba ma mai inaltam. Ca un pui care invata sa zboare. In fata mea a aparut un barbat ca pe la 50 de ani, imbracat in alb, cu parul si barba albe si care desigur .. plutea. Nici nu mi-am dat seama cand dar intre noi s-a facut o prapastie. „Mosul” era pe o parte, eu pe alta. Eu curajoasa m auit in jos ( era foarte adanc, lava si foc la mijloc ) si mi-am pus in gand sa zbor peste toate acestea. Dar „Mosul” mi-a zis ” Nu esti inca pregatita!”

Ei da?! Cand voi fi pregatita? Pentru ce? Nu-mi gasesc defel locul in lumea asta, azi poate mai mult ca niciodata!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

15 martie 2012 – Vis de iubire

Peretii camerei ii vedea strambi, tavanul simtea ca o sufoca, iar intunericul care s-a lasat in jur o inspaimanta. Totul parea ca ii condamna propriile dorinte. Ar fi avut nevoie de un sfat, de glasul mamei sale, de vocea puternica a tatalui, de neamul sau care cine stie pe unde ratacea acum. In aceste clipe nu-si dorea decat sa fie o femeie normala, sa poata visa ca toate celelalte fete de varsta ei, sa se poata lasa in bratele iubirii indiferent de consecinte si sa-si asculte glasul trupului.
Ultimele zile petrecute alaturi de Aurelian au tulburat-o enorm. In mintea ei se dadea o veritabila lupta intre datorie si placere, intre constiinta si iubire. Nu, ea nu avea voie sa cada in bratele fiului aceluia care i-a cotropit neamul. Acest zbucium interior o macina in fiecare moment si nu o lasa sa traiasca clipa. Realiza ca incepuse sa uite multe dintre invataturile marilor decenei si toate din cauza fricii.
– De ce mi-e frica? De mine? De Aurelian? De tatal meu? De ce o sa zica poporul meu? Mi-e frica ca ma vor condamna, blestema si arata cu degetul? Oare printesa lor nu are dreptul la un strop de fericire? Nu are voie sa viseze la iubire, ci numai la datorie? Crunta soarta mi-am ales si eu cand am venit pe acest pamant!
Deschise larg fereastra ca sa intre aerul racoros al acestei nopti de primavara timpurie. Mireasma copacilor infloriti o imbatau transportand-o cu gandul pe alte meleaguri. Acolo il zari pe tatal sau. Era inalt si puternic, la fel cum il vazuse ultima data. Zambea. Nu-i spunea nimic, doar o privea cu imensa dragoste.
– Of, tata, de ce nu ma povatuiesti? se intreba Dokia cu voce tare cand se trezi iarasi in odaia intunecata.
Se ghemui cu picioarele pe pervazul geamului si cerceta bolta instelata. Acest obicei i-a ramas de cand era copila. Fazele lunii si constelatiile erau una din micile ei curiozitati. Acum una era in crestere, mai vreo doua zile si urma sa fie luna plina. Stia ca in aceasta perioada sentimentele se amplifica, oamenii pot deveni mai depresivi, mai ingandurati, iar altii chiar violenti. Dar cand venea vorba de stele ochii ei straluceau. Stia ca undeva acolo sus era casa ei, era acel loc pe care putea sa-l numeasca Acasa. Si mai stia ca acolo se va intoarce atunci cand va parasi Pamantul.
– Nu mi-e frica de nimic! isi spuse cu voce ferma Dokia. Frica este pentru cei slabi. Pe mine m-au invatat ca trebuie sa ne invingem fricie pentru a fi cu adevarat liberi. Nu pot sa nesocotesc marea invatatura a strabunilor mei, dacii. Acesta ar fi intr-adevar un sacrilegiu, nu faptul ca doresc sa-mi ascult inima. Viata trebuie luata asa cum vine, trebuie traita fiecare clipa cu intensitate, bucurie si recunostinta catre Zalmoxis.
Sari sprintena de pe geam scuturandu-si bogatul par negru, care in lumina lunii parea un rau cu ape adanci si reci. Isi netezi camasa de noapte, de un alb feciorelnic, usor transparenta care lasa sa i se vada formele pline ale sanilor si coapsele rotunde si tari.
– Ma duc. Sunt hotarata! Mi-a zis clar ca nu va mai pomeni nimic despre iubirea lui pana nu voi face eu pasul cel mare inspre el.
In picioarele goale porni inspre usa de lemn frumos sculptata cu scene pesemne din diferite lupte. Trase zavorul si cand sa o porneasca pe hol inspre camera lui Aurelian o cuprinse panica si se intoarse fugind in camera sa.
– O, mare Zalmoxis ce fac? Inima-mi bate incat sa-mi sara din piept, picioarele mi s-au inmuiat, iar mainile-mi tremura de emotie. Ma gandesc ca este emotia fiecarei femei cand se gandeste la barbatul iubit. Ce frumos suna: barbatul iubit. Da, il iubesc si atunci cand iubesti nimic nu poate fi gresit.
Spunandu-si toate acestea, Dokia iesi demna din camera sa si ajunsa in fata usii de la odaia lui Aurelian intra fara sa bata.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

4 aprilie 2012

Nu mai am cuvinte. Sunt in perioada muta. Muta de uimire, muta de suparare, muta de tristete, muta de dezamagire, muta de deprimare … Ah e clar, primavara ma deprima cu tot cu alaiul ei de flori. Ma sacaie toata agitatia din jurul meu, tot zumzetul, toata bucuria si veselia. Devine tot mai acuta problema locului meu in aceasta lume. Nu-mi regasesc locul si daca nu mi-ar fi rusine as URLA de neputinta! Nu am puterea de a ma bucura de fiecare clipa asa cum este ea, imi doresc mereu cate ceva, mereu cate altceva. Cand am pornit la drum STIAM acum sunt in ceata. Se zice ca dupa furtuna iese si soarele. Unde esti Soarele meu?!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

26 martie 2008 – Sa fii Lumina!

A FOST ODATA CA NICIODATA … A fost Lumina!
In aceasta Lumina era si ea.
Iar Vocea a grait:
– Oamenii nu pot vedea Lumina, e mult prea puternica pentru ei. Instantaneu irisul lor ar arde si pentru aceasta Lumina s-a manifestat si a luat trup omenesc.
Ea se intreba daca exista doar o singura Lumina intrupata sau exista si mai multe manifestari ale acesteia.

– Doar in acest mod oamneii pot vedea Lumina si apoi o pot arata si altora!
Oare manifestarea in trup a Luminii si oamenii care pot vedea Lumina sunt de fapt acelasi lucru?! Ramane de vazut.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

22 aprilie 2012 – Junii

Am ajuns la spartul targului si ne-am lasat purtati de val. In acest mod am urcat la Pietrele lui Solomon pe jos, taman din oras 🙂 Greu la deal pentru mici si mari deopotriva. Nu pot sa zic ca nu a fost o plimbare placuta, dar totusi ce cauta toata multimea aia acolo?! Probabil acelasi lucru ca si mine … Dar odata ajunsi sus am vazut misterul … gratare si mici si mult fum.
Si cum ce e val ca valul trece, ne-am dat jos de pe val si am revenit fiecare la trairile noastre. Ciudat rau sa te lasi purtat de altii intr-o directie doar pentru ca acolo merg majoritatea.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

29 aprilie – Relaxare

Ah mirosul asta imi starneste amintiri … Mirosul de iarba, de fan aromat, mirosul caldurii care iese din pamant, mirosul florilor, al soarelui si al vantului … Nimic nu se compara cu aceasta traire. Simpla. Puternica. Pentru toata viata. Din primul moment vom purta cu noi acest miros, il vom lua peste tot si-l vom retrai din amintiri.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

7 mai 2012 – Versuri

Las melodia sa exprime excat ceea ce simt in acest moment. Cuvintele sunt de prisos.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

10 Iunie 2012 – Printre ruine

Foarte interesant feelingul pe care-l simt atunci cand vizitez ceva ce apartine trecutului.
Parfumul locului imi starneste imaginatia si prin fata ochilor se plimba osteni in armura lor stralucitaore, femei frumoase in iile colorate, barbati voinici si copii balai. Nu pot decat a ma intreba cum aratau acele locuri acum sute si sute de ani in urma, cum traiau locuitori acestor melegauri, ce sperau, ce visau si cum priveau viitorul?!
Mi-e dor de Ilene Cosanzene si de Feti-Frumosi!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

16 Iunie 2012 – Pe-un picior de plai, pe-o gura de Rai

Timpul a trecut peste noi ca si popor si ne-am uitat radacinile, stramosii si cultura. Civilizatia dacica a fost una infloritoare, spirituala, in comuniune cu natura si cu Dumnezeu.
Mai gasesti inca in tarisoara noastra locuri curate, nepoluate, cu o casuta ici si una peste deal, cu oameni simplii care muncesc pamantul si cresc animale, cu oameni care pastreaza traditia pentru ca asa sunt ei, mai sunt locuri cu mancare sanatoasa si cu un aer parfumat cum nu se gaseste altundeva.
Traim in Rai si noi nici nu stim acest lucru!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

20 Iunie 2012 – Trecerea timpului …

Acum e zi, acum e noapte … Azi e Craciunul, maine e Pastee. Nu pot decat sa constat trecerea timpului. Ma ajuta ceasul, calendarul, telefonul, dar fizic nu-l simt. Vine si trece ca o umbra.
Ieri aveam 7 ani si terminam gradinita, azi are fetita mea 7 ani si are serbarea de adio.
Unde te grabesti Timpule?! Mai stai, mai stai, nu vreau sa se termine totul asa de repede.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

1 Iulie 2012 – Luna mea


„Cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce esti.” (Parintele Arsenie Boca)

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

10 Iulie 2012 – De ce?!

Era o zi de vara ca aceasta. De abia implinise 15 ani si viata i se schimbase prin prezenta unei Fiinte. A aparut brusc, ca din neant, fara atentionare, fara pregatire aparenta.
Ea s-a speriat, s-a bucurat, a ras si a plans deopotriva. Nu se imtea demna de aceasta bucurie. Nu stia cum sa interpreteze intalnirea, ce sa creada sau ce sa simta. Si atunci intr-o seara inainte de culcare a intrebat „De ce eu?!”
S-a trezit in toiul noptii. S-a uitat pe fereastra, a carei obloane mari erau larg deschise si prin geam patrundea lumina lunii aproape pline. A auzit zgomotul facut de respiratia bunicii ( caci era in vacanta de vara si ii placea enorm sa doarma in patul mare al bunicilor ) si si-a intors privirea inspre pat. Atunci mare i-a fost mirarea sa-si vada acolo trupul. Dar nici nu a apucat sa se iveasca vreo intrebare in mintea ei, caci El si-a facut aparitia.
Era totul o Lumina. O Lumina calda, iubitoare, care te invaluia si nu te orbea. Era imbracat simplu, in alb, cu pletele-i castanii si ochii mari albastri. In minte a auzit acestea: „Pentru ca asa ti-a fost dat de catre Dumnezeu!”
El a disparut, iar ea si-a luat pozitia de a reintra in corp. Deodata s-a facut intuneric in jurul ei. Se simtea ca intr-o incapere intunecoasa, umeda si cumva prea larga, ca si cum se afla la volanul unui vehicul care ii dadea o senzatie stranie. Greu, foarte greu a deschis ochii fizici si a rememorat toata intamplarea.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

30 Iulie – La 28 de ani

A mai trecut un an ca vantul si ca gandul. Nici nu l-am simtit. Ieri scriam aici ca fac 27 de ani, azi scriu ca am 28 de ani.
Cum ma simt? Foarte bine. Poate mai bine ca niciodata pana acum. Probabil e adevarat ce se zice ca abia pe la 30 de ani femeia devine femeie adevarata. Incep sa ma simt si eu mai femeie, mai sigura pe mine. Desi … totodata am ramas ca la 18 ani 🙂
Am trecut prin destule transformari exterioare si interioare, dar Eu sunt aceeasi. Aceleasi ganduri, aceleasi sentimente, aceleasi intrebari …
Anul asta l-am petrecut alaturi de familie, de parinti, bunici, frati, verisori, nepoti, nasi, sot si fiica. Am fost multi si m-am simti minunat. Cine stie cand voi mai repeta experienta, asa ca ma bucur din tot sufletul.
Ah da si nu numai ei au fost prezenti, ci si o Fiinta draga mie care este mereu prezenta. Mi-a aprins televizorul, in ton cu gandurile mele, si mi-a aratat ca este langa mine. Iti multumesc!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

1 August – Sa imbatranim frumos!

Vreau sa imbatranim frumos impreuna. Vreau sa ajungem ca acei batranei care se saruta timid si se tin de mana cand se plimba prin parc. Vreau sa ma iubesti. Vreau sa te iubesc. Vreau sa crestem. Vreau sa ne zambim mereu, sa ne imbratisam cu drag, sa ne pierdem reciproc in ochii celuilalt.
Mi-e dor de tine!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

8 August 2012 – La parinti

Amintirile olfactive sunt pentru mine dintre cele mai puternice.
Cand mi-e dor de casa imi amintesc de mirosul din camera mea, un miros de carti; imi amintesc mirosul ploii, mirosul ierbii proaspat cosite; imi amintesc mirosul din camera bunicii, cand dormeam verile la ea; imi amintesc mirosul din camera de zi plina de perne si de laicere; mirosul mancarii, mirosul mamei, mirosul copilariei …
In sfarsit sunt acasa. De cum am ajuns am „mirosit” toate locsoarele, am verificat modificarile, am ridicat si pus obiectele la loc, mi-am facut si eu un loc din nou pe aici.
Fara sa vreau imi amintesc de mine, de mine la gradinita, la scoala, la liceu. Vizualizez o poza cu mine la 15 ani tot in rochie neagra. Imi amintesc ca erau alte plante in gradina, imi amintesc stanjeneala mea. Refuzam feminitatea mea.
Anii au trecut dar mirosurile raman aceleasi si ne ajuta sa ne reamintim acele clipe „mici”, dar atat de „mari”.
Miroase ca Acasa!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

24 August 2012 – Cu gandul la Moarte

Nu, nu am ganduri morbide, sinucigase sau depresive, ci pur si simplu m-am trezit gandindu-ma la ea. O vad pretutindeni in jurul meu. Acum da. Inainte nu exista.
O vad in parul nins si in cutele brazdate pe fetele bunicilor mei, o vad in ochii parintilor mei, o vad apropiindu-se pe zi ce trece, de cei dragi.
Nu vreau sa admit ca intr-o zi va trebui sa-mi iau ramas bun, sa plang si sa simt un gol.
Si apoi gandurile imi sunt atrase catre propria trecere in nefiinta. Ma intreb oare cum voi arata eu cea batrana?! Ce voi simti, ce voi gandi? Oare ce voi cugeta in acele momente de trecere?
Eu batrana …. Nu imi pot imagina aceasta imagine. La tinerete nu luam in seama acest viitor care se apropie cu fiecare zi ce trece.
Si dupa … dupa Moarte ce urmeaza?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

1 Septembrie 2012 – Brasovul medieval

Orasul m-a cucerit efectiv din prima clipa. Strazile, arhitectura, culorile, centrul, cladirile, bisericile, multimea pestrita, mancarea, aerul medieval, muzica, Tampa, muntii, imprejurimile … Niciun oras nu se compara cu mult iubitul Brasov. Mi-a fost un dor nebun de Brasov si acum ma simt de parca am revenit acasa dupa multe secole. M-a atras din toata fiinta si cu cat umblu pe strazie lui si-i ascult povestile cu fosnet de matase si zgmot de trasuri pe caldaram, cu atat ma fascineaza si ma atrage si ma cucereste.
Bin-o zis cine-o zis : ” Brasov, probably the best city in the world!”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

3 Septembrie – Depresie de toamna

Mi-e dor si nu stiu de ce sau de cine. Iar visele mele din ultima saptamana ma bulverseaza rau. Sunt amestecate, multa lume, multa actiune, munte, padure, pesteri, ploi, istorie, persoane, fete necunoscute …
As vrea sa fug, sa calatoresc, sa umblu pe munti, sa uit, sa ma regasesc.
Mi-e greu, mi-e rau, mi-e dor!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

22 Octombrie 2012 – Nu mai e timp.

O poza de acum vreo 2 ani sau 3?! Cine mai stie, caci timpul nici macar nu mai exista. Il masor in zile, luni si ani ca doar asa am invatat, dar totul se petrece AZI.
Azi am mers la gradinita cu rochita mea neagra, de catifea si cu bulinute colrate.
Azi am jucat Imparate, imparate cu colegii din clasa a doua.
Azi am vorbit cu prietena mea Andreea despre iubire in drum spre clasa dupa orele din clasa a 6-a.
Azi am visat impreuna cu Lavinia in curtea liceului, in pauza mare incalzindu-ne la soare.
Azi am luat bacul si am intrat la facultate.
Azi e ziua nuntii mele si am mari emotii.
Azi 30 mai am nascut-o pe Daciana si ma inunda un nou sentiment.
Azi am condus-o pe fetita mea de 7 ani in prima zi de scoala.

Totul parca e un vis. Nu sunt eu. Sunt doar un simplu spectator al trecerii mele prin cercul timpului.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

3 Noiembrie – Emotie de toamna

Mmmm …miros de frunze si de fan, o adiere de vant, o raza de soare calduta, padurea ruginie …
Nimic nu se compara cu o zi frumoasa de toamna. Toamna este una din placerile mele. Este absolut minunata, invesmantata si parfumata, calda si senzuala, ma invita spre visare, relaxare si creatie. Toamna este o sursa necesata de inspiratie si orice spirt creator, sensibil si liber o asteapta cu bucurie.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––


15 Noiembrie – Un inger balai

Avea parul atat de balai si de frumos incat nu s-a abtinut, si-a bagat mainile prin pletele lui si i le-a ciufulit usor.
– Ce sprancene ai, spuse ea urmand cu degetele conturul lor de puf auriu, zici ca sunt de inger!
Ochii lui albastri zambeau enigmatic.
– Tu arati exact ca un inger, conchise ea, aripile iti mai lipsec.
Chipul lui bland se destinse intr-un zambet frumos, lasand la vedere o gura cu dinti micuti si usor incalecati.
– Inger, continua ea. Tu arati ca un inger si eu ca un demon.
Si-a urmat cercetarea luand la rand mainile lui albe, cu degete lungi si finute ca de femeie. Era tot mai minuata de faptura lui si nu intelegea exact de ce.
– Ce degete lungi ai?!
– Normal, doar sunt medic, ii raspunse el simplu.
In acel moment el o cuprinse in brate si o tinu asa pana cand ea se lasa cuprinsa de vraja si de eternitate. Se contopira intr-o singura fiinta si se simteau unul pe altul prin fiinta celuilat.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

17 Noiembrie 2012 – Un zambet

Este placut sa traiesti in sanul unei comunitati. Are partile ei bune si mai putin bune, dar atunci cand nu te izolezi si te pastrezi deschis poti intalni multe persoane minunate de la care ai atatea de invatat. Si atunci cand ai nevoie de ajutor ei iti vor intinde mana.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––-

5 Decembrie 2012 – Ne pregatim ghetutele si cizmulitele

381156_352456691447682_2011080664_n

Afara a inceput sa ninga. Oamenii sunt zgribuliti si grabiti. In jur se aud colinde si se simte miros de cafea si tutun. Unii dintre noi asteapta sarbatorile cu bucurie, altii cu indiferenta, eu le astept .. cu dor. Mi-e dor de un Craciun acasa cu parintii, bunicii, fratii, nepotii si verisorii mei. Mi-e dor de sarbatorile copilariei. Mi-e dor de tineretea parintilor si a bunicilor mei. Mi-e dor sa coc prajituri cu bunica pentru Craciun si pentru Revelion. Mi-e dor sa stau cu ei la masa, sa mananc strudel, sa ne uitam la un film frumos de Craciun. Stau adesea si ma intreb cand a trecut totul asa de repede, cand s-au schimbat vremurile asa de mult, cand m-am schimbat eu?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

12.12.2012 – Femeia

Au trecut 9 ani de atunci, iar ceea ce este ciudat e faptul ca in acest an am uitat. AM UITAT complet de aceasta zi.Eu care am memoria datelor, eu care tin la aceste amintiri .. eu am uitat. O fi bine, o fi rau?! Important este ca am sarbatorit, desi nu ne-am dat seama DSC09747

16.12.2012 – In oglinda

DSC00115

Statea fata in fata cu Oglinda.
Era imbracata in alb, pantaloni si tunica albe, largi. I se parea ca sunt croite dupa moda japoneza. In mana avea un baston din lemn, lung si subtire.
A luat pozitia de lupta si a inceput sa loveasca cu bastonul, cu putere si indarjire, imaginea reflectata de oglinda. Nu reusea deloc sa nimereasca persoana din oglinda si se infuria tot mai mult.
Deodata in toiul luptei a auzit o Voce, care i-a spus:
„- Atata timp cat te lupti cu tine insati, nu vei atinge echilibrul!”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

25 Decembrie 2012 – Craciunul

DSC00559

Un Craciun linistit, in trei. Fara forfota, fara lume, colindatori, fara mancare multa, fara muzica, fara agitatie. Doar noi 3. Filme bune, cadouri, joaca, leneveala, somn si pace sufleteasca.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

03.01.2013 – La multi ani!

DSC00740

La multi ani fericiti si impliniti in 2013!
Presimt ca va fi un an excelent. Daca 2012, care din punct de vedere numerologic si al vibratiei a fost mai putin prosper ca 2013, si cu toate acestea a fost bun, apai 2013 va excela.
Abia astept sa vad ce-mi va aduce!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––-


21.01.2013 – Valeriu Popa

564679_4673840837040_2015376309_n

Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeza boli organice, cum ar fi boala coronariana (ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele, nevroze si psihoze.
> * Cand cineva te jigneste nu te razbuna pe el, nu-l uri si nu te supara pe el intrucat aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepti urmeaza ca purificarea sufletului sa se infaptuieasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de profunzime.
> * Se cuvine sa iertam nu numai in gand ci si cu sufletul. Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.
> * Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava. Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune va iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug.
> * Cum daruiesti asa primesti. Razbunandu-te te faci egal cu adversarul.
>Iertandu-l te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp.
> * Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea. Nu cautati plata, nici lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari programul de autodistrugere.
> * Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau.
> * Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complect. Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.
> * Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia. Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea. Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor
> * Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite pentru ca ele pot prelungi durata lor. Cand nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne indepartam de ele. indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri. tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. in aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei..
> * Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente acasa. Iesiti in strada- cu deosebire in locurile inverzite – si plimbati-va. Nu faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si a-ti saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va.
> * Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. Dupa o convorbire de trei minute are loc deformarea campului in zona capului, in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O convorbire telefonica care depaseste un minut este de nedorit.
> * Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. Daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata.
> * Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii.
> * Daca un om fura si inseala pe altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. in concluzie, cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual.
> * Atasamentul inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelas timp sufera si cel ce se ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustare. in aceasta situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant. Cu cat suntem mai atasati de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei.
> * In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul si sufletul.
> * Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama.
> * Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si dureaza mult. Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte proprii.
> * Casatoria trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu telescopul. Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne despartim repede de viata.
> * Gelozia de regula provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi, traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa.
> * Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil partenerul sau. in aceasta situatie sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.
> * Este mai bine sa plangeti decat sa urati. Daca n-ati reusit sa va invingeti pe dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plingeti agresiunea aparuta se distruge.
> * Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala. Placerea de a barfi, minti si rani alti oameni provoaca efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in inchisoarea nelinistii interioare.
> * Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.
>·Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua insine.
>·De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.
>·Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere
>vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei. Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.
>·Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om.
>·Imaginatia are puterea de a crea realitatea. Campul parintilor incepe sa distruga campul copilului si acesta se va naste bolnavicios, fricos, obsedat.
>·Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului,care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe copii creiaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinte din cele mai grave. Femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative. Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca viitorul.
>·Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. in aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al corpului.
>Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoana egoista manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavionta.
>·Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine constituie o agresiune fata de Dumnezeu. Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa respingem iubirea fata de el.
>·Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele.
>·Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa dorintei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii.
>·Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o urasti. Ancorarea de intelepciune da nastere dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheza biocampul in regiunea capului.. in curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora.
>·Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

19 Iunie 2013 – Cu gandul la vacanta

DSC03371

Parca a trecut un secol de cand nu am mai scris nimic pe aici. Nu am mai avut timp, ma impart zilnic intre 4 job-uri. E frumos cand ai de munca, te simti si util, insa adesea nu mai ai timp de nimic altceva. A trecut primavara pe langa mine si eu nici nu am simtit. Ma trezeam efectiv ca de 2 saptamani se scurturasera corcodusii sau teii sau iasomia. Si eu nici nu observasem, iar alta data nu-mi scapau aceste amanunte. Munca si iar munca. Anul asta l-am inceput in forta si uite, deja am ajuns la mijlocul lui. Acusi vine iarasi Craciunul :).
Darrrrr … mai am vreo 3 sapatamni si plec acasa, acasa in orasul natal, in casuta mea, la parinti si bunici si nu mai am rabdare. Scriu si deja sunt cu gandul acolo!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

22 Iunie 2013 – Departe sunt cu gandul…

21333_10200807952294170_974965494_n

Stau si ma intreb daca lucrurile chiar stateau altfel cand eram copii sau le vedeam noi mai bune si mai frumoase datorita puritatii sufletului?
Imi amintesc si acum ce lungi si mari mi se pareau strazile pe vremea cand eram mica, cat de curate erau si cu oameni multi stateau la porti. Acum… strazile sunt mici si murdare, iar oamenii nu-ti mai zambesc din fata casei.
Ce frumos era Craciunul, ce bucurie era cand faceam colaci cu bunica si ce familie reunita si fericita. Probabil minciuni, nimic nu era adevarat. Rautatea isi facea cuclus in sufletele oamenilor inca de atunci.
Stau si ma intreb… asa au fost mereu sau trecerea timpului i-a facut sa-si dea arama pe fata si le-a uratit si mai mult inima?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––
13 Iulie 2013 – Infinitul e la el acasa

Noi oamneii ne gandim adesea la nemurire si la infinit si la ce este dincolo de infinit si tot asa. Mintea noastra nu poate cuprinde aceste adevaruri si uneori suferim. Mai bine, insa, sa traim viata asa cum vine si sa ne bucuram de toate.
Mi-e greu sa fiu departe, iar cand sunt aproape mi-e dor sa fiu departe. Si cand sunt departe, vreau sa fiu aproape. De ce?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

30 Iulie 2013 – A mai trecut inca un an, deci 29 in total

39268_602622243102127_1533779551_n

Inca un an si iaca am intrat in al 30-lea din viata mea. Pana la aceasta data am avut un 2013 foarte bun, cu suisuri si coborasuri, dar una peste alta am avut parte de multe lucruri bune, oameni noi pe care i-am cunoscut si prieteni pe care i-am invatat sa-i recunosc.
La miezul noptii am sarbatorit cu prietena mea din copilarie si am primit si un mic tort :). Cateva ore mai tarziu plecam din Germania si ma reintorceam pe plaiurile banatene, unde am serbat in continuare cu familia. De fapt, nu am serbat, am vorbit si am povestit.
Si gata… s-a dus ca si cand nici nu ar fi fost, iar eu am ramas aceeasi si totodata nu!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

2 August 2013 – Zilele Jimboliene

???????????????????????????????

In ultimii ani am reusit sa fiu acasa de zilele jimboliene. Anul asta am intalnit o figura cunoscuta, care, in schimb, nu m-a recunoscut, domn’ profesor de geografie din generala. Nu l-am mai vazut de 14 ani si era si normal ca eu m-am schimbat, insa se pe care ca schimbarea i-a placut. Si mie imi place!
Sa ne traiti domn’ profesor Mlesnita!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

14 August 2013 – Mi-e dor si doare

998706_10200930743283868_44027734_n

Cand esti langa mine, adesea imi vine sa ma retrag, iar cand esti departe, mi-e mult prea dor!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

27 August 2013 – Reintalnire din alta viata

???????????????????????????????

Sunetul trenului pe sine ii placea dintotdeauna, inca de mic copil, cand parintii ei o plimbau de colo-colo prin concedii. Acest zgomot de fier avea ceva odihnitor pentru Alina si-i trezeau amintiri… pe care nu le traise niciodata. Ciudat! Ii revenise in minte visul ce o marcase profund. Simtea inca buzele lui Lucian si incerca sa uite. E doar un vis! Si se lasa cuprinsa de melancolia peisajelor. Se aseza cat mai bine pe locul care nu era al ei, dar il acaparase deoarece era la geam si nimeni nu venise sa-l revendice.
Dupa cateva ore bune de drum, un barbat tanar intra in vagon si specifica ca pana acum nu a stat aici deoarece a vazut ca e plin vagonul si nu a vrut sa deranjeze. Alina ii facu loc, Insa inima ii tresari, ca arsa. Era ceva la acest barbat. De unde sa-l ia?! Il cunostea, toti porii ei il cunosteau si teresareau la vederea lui.
“-Alo? Da, sunt eu, Lucian, spuse barbatul la telefon, sa ma asteptati, caci voi ajunge in 3 ore.”
Pe Alina o trazni ceva in moalele capului si toate amintirile visului ii dadeau navala. Daca exista reincarnare, cu siguranta, aceasta era o reintalnire.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

16 Septembrie 2013 – Moldova. Pur si simplu.

1238220_10201285564394174_375570478_n

Doua saptamani le-am petrecut in Moldova la acest inceput de toamna. Doua saptamani fara televizor, fara internet, fara nebunia oraselor mari. A fost un pic mai greu, dependenta de internet e cam mare, dar am rezistat 🙂 Ah, nu-i mai zic si pe restul de fara: fara baie, fara chiuveta, fara toaleta … Totul in curte si apa de la cismea. Cred ca-s prea mult fata de oras decat am crezut. Insa cu trecerea timpului ajungi sa te obisnuiesti.
Moldova nu e toata la fel, cel putin Bucovina este clar diferita. E mai frumoasa, mai ingrijita, e… altfel!
In aceste saptamani am mers pe urmele lui Stefan, ale lui Creanga, Eminescu, Veronica Micle, Alecsandri, Sadoveanu, Vlahuta sau Cuza Voda. In aceste doua saptamani am vizitat nenumarate manastiri ca Voronet, Sucevita, Moldovita, Putna, Dragomirna, Sfantul Ioan cel nou sau Durau.
Faptul ca am pasit pe urmele unor astfel de Oameni mi-a dat o senzatie cu totul si cu totul speciala, mi-au imprumutat cate putin din maretia lor si m-au facut sa simt linistea.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
IMG_8830

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

31 Octombrie 2013 – Cica Halloween

???????????????????????????????

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

9 Noiembrie 2013

419151_10200688147099115_1360969103_n

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

13 Noiembrie 2013 – Lady in Red

1380133_10201466348993676_1380080352_n

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

3 Ianuarie 2014 – Retrospectiva

Despre 2013 nu pot sa spun decat ca a fost un an foarte bun. Mi-a adus multa munca, calatorii, vizite, revazut de prieteni, rude si multa buna dispozitie. Sper ca 2014 sa fie si mai bun!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

7 Martie 2014 – Mi-e dor de vara

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

25 Martie 2014 – Trezeste-ma peste 30 de ani!

Melodia asta este superba, ma reprezinta 100% in acest moment.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

30 mai 2014 – 9 ani

Astazi este o zi deosebit de importanta pentru mine: Daciana face 9 ani! S-a nascut intr-o zi de luni, la ra 22 si 30 de minute. Chiar daca nu mi-am inchipuit vreodata ca voi fi mama, ea a venit neanuntata, aratand inca de pe atunci ca e deosebit de incapatanata si hotarata cand vrea ceva. Chiar daca nu am iubit pana atunci copiii intr-un mod special, ea m-a facut sa-mi descopar si mama din mine. Cu ea am crescut si eu si m-am transformat in ceea ce sunt astazi.
La multi ani iubita mea, Daciana!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

24 Iunie 2014 – Ziua Universala a Iei

In sfarsit mi-am implinit un vis: am si eu ie! Si am sarbatorit cum se cuvine data de 24 iunie.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

30 Iulie 2014 – A mai trecut un an. In total 30

A mai trecut un an, intr-adevar si a fost un an extrem de obositor si se vede. Ma uit la poza si ma vad obosita si ingandurata, de ziua mea 🙂 Insa am inceput ziua foarte frumos. Daciana mi-a facut un cadou minunat, nu ma asteptam. Iar mai de dupa-masa m-a asteptat alta surpriza de proportii. Nici o clipa nu m-am gandit ca voi avea parte de surprize de ziua mea. M-am simtit foarte bine in sanul familiei, insa gandurile mi-au umblat brambura. O fi pragul psihologic, insa pentru acest nou an din viata imi doresc altceva. Vreau o schimbare! Am nevoie de o schimbare!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

12 August 2014 – Jimbolia

Mi-a fost tare dor de orasul natal, cumplit de dor. Am tanjit dupa mirosul strazilor, dupa culoarea cerului in plina canicula, dupa mirosul prafului si a ierbii, dupa case, dupa oameni, dupa sentimentele si intrebarile de alta data. Insa revederea a fost usor melancolica, usor trista, cu regrete. Umbra despartirii si totodata imposibilitatea si chiar lipsa dorintei de a mai ramane si-au spus cuvantul inca din prima clipa in care am intrat in oras.
Oameni, locuri, emotii, trairi. M-am plimbat pe strazi cumva pustie. Niciodata nu va mai fi ce a fost.

–––-

29 August 2014 – Utima zi Acasa

––

2 Septembrie 2014 – La revedere!

Ma bucur ca am reusit sa ne vedem si in acest an, pentru ultima oara. Ai fost in trecere pe acest pamant si acum ai inceput Marea Calatorie. Nu ne vom revedea la anul cum ne-am zis la plecare, insa ne vom revedea negresit. Intr-o zi… Drum bun si ai grija de tine, tataia!

––

18 Septembrie 2014 – 10! Pur si simplu 10!

10 ani de casnicie, 10 ani din viata mea s-au scurs ca intr-o clipa. Cand? Unde?

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

23 Noiembrie 2014 – In asteptarea zapezii

2014 este la final, oare 2015 ce ne aduce? Visurile ni se vor implini? Vom fi sanatosi, bucurosi sau fericiti? Vom avea bani? Tu ce-ti doresti pentru anul care vine?
Eu-mi doresc echilibru, pace sufleteasca si multa iubire! 🙂

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

1 decembrie 2014 – Si a venit iarna!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

16 Ianuarie 2015 – Un nou an, noi visuri!

Un nou an la orizont, am intrat in forta, de fapt, lenevind in 2015 🙂 Tare bine mai e, dar simt ca va fi un an foarte bun!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

13 Martie 2015 – Ma caut si nu ma mai regasesc…

Anunțuri

52 responses to “Despre mine

  1. contacteaza-ma pe emailul din acest comentariu daca este interesat la o modalitate de colaborare

  2. ”Sunt un om. Insa imi doresc ca la sfarsitul calatoriei mele prin aceasta lume sa pot spune ca am devenit un Om.”

    Felicitari,esti un OM!Chiar de la inceputul calatoriei!

  3. Multumesc frumos 🙂 Mi-ai bucurat sufletul!

  4. Asta esti tu?
    Nu te-am vazut niciodata.
    Esti foarte frumoasa.
    Te pup.

  5. Da, eu sunt 🙂 Multumesc frumos!

  6. ESTE PRIMA ORA DE CAND SUNT IN BLOG,AM VAZUT MULTE,DAR BLOGUL TAU M-A EMOTIONAT,FRUMOASA INLAUNTRU ,FRUMOASA INAFARA!

  7. Ti-am descoperit doar azi blogul si imi pare rau de intarzierea cu care am facut-o. Este superb !
    Ca brasovean este posibil sa fii trecut de multe ori pe langa tine intorcand capul ( desi sunt om batran) pentru a te admira o clipa in plus. Oricum nu ti-as fi putut admira sufletul asa cum am putut sa o fac aici.
    Tine-o tot asa.

  8. Am vorbit de-atatea ori si doar citind aceste randuri pline de emotie am realizat ce persoana sensibila (sufleteste) esti. M-ai convins sa intru mai des pe net, in special pe blogul tau. Si……. oricand ai timp si dispozitia necesara, te astept pe la mine. Pupici!

  9. hei, …of.
    sunt pnv de la Vesperala, si ., si eu te-am vazut acum
    esti chiar tare, parca ca in carti sau filme d-alea ciudate..
    e dimineata, iti inchipui ca la ora asta umblu numai beat, insa ..chiar nu conteaza
    m-ai bucurut ca te-am vazut,zambesc si-acum ca prostu.
    iti doresc numai bine.

  10. Wow, super prezentare, cred ca ai putea sa scri o carte. Eu as fi prima care as citi-o. Pana azi nu am fost curioasa sa citesc ce ai scris in optiunea DESPRE MINE, ma inspiram doar din retetele tale, azi ma bucur ca am intrat si am citit povestea ta asa frumos spusa. O sa mai intru sa citesc continuarea….

  11. Eşti un om bun, unul dintre puţinii care mai sunt. Iar reţetele tale arată foarte bine (în special biscuiţii cu miere).

  12. Mersi Alex. Un compliment din partea ta inseamna mult 🙂

  13. Esti pamanteana sau zeita? Prea esti frumoasa si talentata! Sunt fascinat de retetele tale, dar si de ganduriele atat de frumos transpuse aici.

  14. M-ai dat gata ,nu am intrat niciodata pe blogul tau decit la prajiturele ,dar mai lasat foarte placut impresoinata tine-o tot asa te pup.

  15. esti frumoasa , sensibila si cu suflet mare . multa seninatate

  16. Minunat.Este un blog absolut superb.Felicitari.

  17. ioooteee… poze noi 😆
    sunteti foarte draguti toti trei.
    sa fiti sanatosi.

  18. Multumim, multumim 🙂

  19. Am o curiozitate vecino : ce liceu ai urmat ?

  20. Mihai Eminescu, profil mate-info 🙂 Dar cum eu de loc mi-s de pe langa Timisoara, nu cred ca-l cunosti 🙂

  21. Asa e , nu-l cunosc. Credeam ca esti brasoveanca get-beget . Asa , tat Banatu-i fruncea….

  22. 🙂 Din pacate nu-s, dar iubesc mult Brasovul. Dupa orasul meu natal, de care sunt legata afectiv, Brasovul e preferatul meu .

  23. Saru’mana vecinico.
    Si mie imi lipsesc prietenii de pe Ropo. Din pacate am probleme de vedere mari medicul recomandandu-mi sa renunt la activitatea la calculator si sa reduc vizionarile la televizor.
    Nu am vrut sa fac publica situatia mea asa ca te rog si pe tine acelasi lucru. Voi mai intra ocazional dar nu voi mai (putea) fi un „inrait” al forumului.
    Iti doresc o viata lunga cu cat mai multe impliniri si bucurii alaturi de cei dragi.
    Numai bine,
    VEMANS
    PS.Am incercat sa-ti trimit mesajul prin PM/Ropo…. dar nu s-a putut.
    Scuze ca l-am postat aici dar am vrut sa ajunga la tine .

  24. Neata buna vecinu’. Multa, multa sanatate sa ai, sa ai grija de tine, sa fii bine, asta e cel mai important! Multumesc mult pentru urari, asemenea si pentru tine si familia ta!

  25. Frumoasa familie , foarte frumoasa esti si tu Sam , atat exterior si mai ales interior .De atata vreme iti citesc retetele dar abia azi am citit aici .
    Sa aveti o viata frumoasa asa cum va doriti si sa prindeti 100 de ani , ba chiar sa o depasiti 🙂

    Vemans multa sanatate , sa te faci bine 🙂

  26. Multumesc Azalee :flowers: Sunt atat de bine primite aceste randuri. Multumesc asemenea si voua!

  27. felicitari din suflet pt miunatele ganduri asternute aici ……….. dor o femeie speciala , sensibila si cu un suflet curat ar gandi toate aceste ….mi-ai placut extrem de mult

  28. Parca esti alta, fata de cum te stiu!
    Big.

  29. In primul rand : ” LA MULTI ANI!”
    Acolo esti mai detasata si iti faci jobul, iar aici esti tu in toate cotloanele sufletului tau!
    Apreciez deopotriva si detasarea si implicarea!

  30. La multi ani, Samsy, sanatoasa si fericita!** ❤

  31. Printesa, cum de te-ai ratacit pe aici, asta nu e lumea ta! Faureste-ti singura una numai pentru tine si pentru clipele tale de singuratate si visare , din toamna si iarna, din flori si culori.

  32. om frumos …imi pare bine ca te-am cunoscut

  33. Don’t Stop! 😉

  34. OK. Deschide alt blog pe http://www.blogpsot.com 😀

    Al meu e „lesinat” prin natura lui ( a se citi titlul blogului) :)) https://yan1978.blogspot.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s